Uniforme de firmă: ce trebuie știut înainte să comanzi

O firmă comandă treizeci de tricouri polo cu logo. Ajung, se împart, și în două săptămâni jumătate din echipă nu le mai poartă. Sunt incomode, mărimile nu vin bine, iar materialul se decolorează după cinci spălări.

Banii sunt cheltuiți, uniformele sunt în dulapuri, iar imaginea unitară pe care o voiai nu există.

Aproape toate eșecurile de genul ăsta vin din decizii luate la comandă, nu din produse proaste.

Alege articolul cu echipa, nu pentru ea

Cea mai eficientă măsură din tot articolul, și cea mai des sărită.

Se cer două-trei modele diferite, în câteva mărimi, și se dau spre probare oamenilor care le vor purta. Costă câteva sute de lei și previne o comandă de mii.

Ce afli din exercițiul ăsta: că polo-ul care arăta bine în catalog e incomod la umeri, că materialul ales se șifonează vizibil, că modelul de damă e croit prea strâmt pentru jumătate din echipă.

Iar oamenii care au participat la alegere poartă uniforma mult mai probabil decât cei cărora li s-a dat.

Mărimile: probare, nu tabel

Un tabel de mărimi nu înlocuiește proba, mai ales într-o echipă cu tipuri de corp diferite.

Ce se face: se comandă un set de probă cu toate mărimile, de la XS la 3XL, se pun într-o cameră și se dă lumii o zi să treacă pe acolo.

Fiecare își notează mărimea pe o listă. Simplu, ia o oră în total și elimină complet cea mai frecventă problemă a comenzilor de firmă.

Un detaliu care contează: comandă câteva bucăți în plus, în mărimile cele mai frecvente. Vin oameni noi, se strică lucruri, iar o comandă suplimentară de trei bucăți costă disproporționat de mult.

Ce material rezistă

Uniformele se spală mult mai des decât hainele obișnuite. Un tricou purtat la muncă zilnic trece prin o sută cincizeci de spălări pe an.

Ce contează:

Gramajul. Sub 180 g/mp, un tricou se subțiază și se deformează în câteva luni. Peste 200, ține un an-doi.

Compoziția. Bumbacul pur e plăcut, dar se decolorează și se șifonează. Un amestec cu 30-35% poliester rezistă mult mai bine la spălări și nu cere călcat.

Culoarea. Culorile închise se decolorează vizibil. Bleumarinul și negrul devin gri-mat după un an. Culorile deschise și cele naturale îmbătrânesc mai bine.

Tipul firului. Bumbacul pieptănat nu face bile la frecare. Costă puțin în plus și se vede după șase luni.

Broderie sau imprimeu

Pentru uniforme, broderia are avantaje clare, cu o excepție.

Broderia rezistă la sute de spălări fără să se degradeze, arată mai serios și nu crapă. Costă mai mult pe bucată la cantități mici.

Imprimeul e mai ieftin la volume mari, permite culori și degradeuri imposibile la broderie, dar crapă și se decolorează în timp.

Regula practică: logoul mic, pe piept, se brodează. Grafica mare, pe spate, se imprimă.

Excepția pentru broderie: materialele tehnice subțiri, unde adaugă rigiditate, și articolele unde logoul trebuie să fie mare.

Cine plătește și cine întreține

Distincția legală care contează: echipament individual de protecție față de uniformă de reprezentare.

Echipamentul de protecție — cel care apără angajatul de un risc identificat — e obligația angajatorului, prin legislația de securitate în muncă. Se acordă gratuit, se înlocuiește când se uzează, iar costul nu se poate imputa angajatului.

Uniforma de reprezentare — tricoul cu logo, cămașa de recepție — nu are aceeași obligație legală. Practica obișnuită rămâne ca firma să o suporte, dar regulile se stabilesc intern.

Ce merită scris într-o procedură internă, indiferent de caz: câte bucăți primește fiecare, la ce interval se înlocuiesc, cine le spală și ce se întâmplă la plecare.

Un document de o pagină previne toate discuțiile care apar altfel.

Ce se întâmplă la plecarea din firmă

Subiect neglijat până devine o problemă.

Practica uzuală: uniformele rămân la angajat, fiindcă nu se pot da altcuiva — au fost purtate — iar valoarea lor reziduală e mică.

Excepția: articolele scumpe, echipamentul de protecție costisitor, sau uniformele cu numele persoanei pe ele.

Ultimul punct e un argument practic împotriva personalizării cu numele fiecărui angajat. Un tricou cu logoul firmei se poate refolosi; unul cu „Andrei" nu.

Pentru echipe cu fluctuație mare, logoul singur e alegerea rațională. Numele se justifică doar acolo unde e o cerință funcțională — la recepție, în restaurante, la echipe care intră în casele clienților.

Cât se comandă

Regula uzuală: trei seturi de persoană pentru cine poartă zilnic. Unul pe el, unul la spălat, unul de rezervă.

Pentru cine poartă ocazional — la evenimente, la întâlniri cu clienți — două sunt suficiente.

Și un lucru care se uită: comanda se face din timp. O serie de cincizeci de bucăți personalizate cere două-trei săptămâni în perioadă normală și mai mult în sezon aglomerat.

Dacă ai un eveniment cu dată fixă, comanda se dă cu o lună înainte, nu cu o săptămână.

Întrebări frecvente

Cum evit ca uniformele să nu fie purtate?

Alege articolul împreună cu echipa. Câteva modele date spre probare, înainte de comanda mare, rezolvă atât potrivirea, cât și acceptarea — oamenii care au participat la alegere le poartă mult mai probabil.

Ce material rezistă cel mai bine?

Un amestec cu 30-35% poliester, de peste 200 g/mp, din bumbac pieptănat. Bumbacul pur e mai plăcut, dar se decolorează și se șifonează vizibil după un an de spălări dese.

Broderie sau imprimeu?

Broderie pentru logoul mic de pe piept — rezistă la sute de spălări. Imprimeu pentru grafica mare de pe spate, unde broderia ar fi rigidă și scumpă.

Cine plătește uniformele?

Echipamentul individual de protecție e obligația legală a angajatorului. Uniforma de reprezentare nu are aceeași obligație, dar practica obișnuită e ca firma să o suporte. Regulile se scriu într-o procedură internă.

Se pune numele angajatului pe uniformă?

Doar unde e o cerință funcțională. Un articol cu logoul firmei se poate refolosi la un angajat nou; unul cu numele cuiva, nu.

O zi de probare

Dintre tot ce e mai sus, un singur lucru schimbă rezultatul mai mult decât restul la un loc: setul de probă, lăsat o zi într-o cameră, prin care trece toată echipa. E cea mai ieftină asigurare disponibilă.