Sfântul Andrei și noaptea de 29 spre 30 noiembrie

Pe 30 noiembrie e Sfântul Andrei. Ziua în care jumătate din România sărbătorește o onomastică, iar bunicile pun usturoi la fereastră.

Obiceiurile din noaptea aceea sunt printre cele mai vechi păstrate la noi, iar cele mai multe n-au nicio legătură cu sfântul. Sunt mai vechi decât el.

De ce noaptea de 29 spre 30 noiembrie

În calendarul popular românesc, noaptea Sfântului Andrei e una din nopțile în care granița dintre lumi se subțiază. E aproape de începutul iernii, ziua e cea mai scurtă din an, iar în tradiție asta însemna că spiritele umblă.

De aici tot ce urmează: protecția casei, prezicerile, ritualurile de sănătate și de rod. Sfântul creștin a fost suprapus mai târziu pe o sărbătoare precreștină de sfârșit de an agricol.

Usturoiul

Obiceiul cel mai cunoscut și încă viu. Se pune usturoi la uși, la ferestre, la coșul de fum, uneori se face un semn cu el pe tocul ușii.

Scopul, în tradiție, era protecția împotriva strigoilor. Astăzi se face din obișnuință și pentru continuitate, iar în multe case bunica îl pune fără să mai explice.

Exista și un usturoi „păzit": se lăsa peste noapte într-un loc anume, iar dimineața se folosea în leacuri, fiind considerat mai puternic. Practica s-a pierdut aproape complet.

Grâul pus la încolțit

Cel mai frumos obicei din noaptea asta și cel care merită păstrat, pentru că e simplu și funcționează.

Se pune grâu într-o farfurie cu puțină apă, pe 30 noiembrie. Se ține la căldură și se udă. Până la Crăciun, în trei-patru săptămâni, a crescut verde.

În tradiție, cât de bine crește grâul spunea cum va fi anul care vine — rodnic sau nu. Practic, e și o decorație de Crăciun care se face singură și costă doi lei.

Se găsește grâu la orice magazin cu semințe. Merge și în casă, pe un pervaz.

Ce făceau fetele

Partea din tradiție care a rezistat cel mai bine în povestiri. Noaptea Sfântului Andrei era considerată noaptea în care o fată își putea afla ursitul.

Practicile diferă mult de la o zonă la alta:

• Se punea busuioc sub pernă, cu credința că viitorul soț apare în vis.
• Se numărau parii de la gard, iar al nouălea spunea, prin cum arăta, cum va fi bărbatul.
• Se turna plumb topit în apă, iar forma rezultată se interpreta.
• Se lăsa o turtă foarte sărată, mâncată seara, ca setea din vis să-l aducă pe cel care aduce apă.

Toate au dispărut ca practică serioasă. Se mai fac, uneori, ca joc între prietene, iar ca poveste sunt printre cele mai bine ținute minte din folclorul nostru.

Onomastica: cea mai mare din calendar

Andrei, Andreea, Andreas, Andra. Pe 30 noiembrie sărbătorește o cantitate mare de oameni, iar în ultimii douăzeci de ani Andrei și Andreea au fost constant în topul numelor date la noi.

Practic, asta înseamnă că ai, aproape sigur, cel puțin un Andrei sau o Andreea de sărbătorit. Și că ei primesc, în aceeași zi, mesaje de la toată lumea.

Ce funcționează la o onomastică atât de aglomerată: un telefon, nu un mesaj. Când primești patruzeci de mesaje identice, cine sună se distinge imediat.

Ca dar, la o onomastică se practică ceva mic — o floare, o sticlă de vin, o atenție. Nu e o aniversare și nu cere cadou mare.

Ce s-a păstrat, de fapt

Din tot ce se făcea, până azi au ajuns trei lucruri:

Usturoiul la fereastră, mai ales la bunici și în mediul rural.

Grâul pus la încolțit, care s-a transformat într-o decorație de sărbători.

Onomastica, care a devenit partea principală a zilei în orașe.

Restul trăiește în povestiri, în articole de sezon și în amintirile celor care au prins satul de acum cincizeci de ani. Ceea ce nu e puțin — un obicei ținut minte e la un pas de a fi reluat.

Întrebări frecvente

Când e Sfântul Andrei?

Pe 30 noiembrie. Obiceiurile se fac în noaptea de 29 spre 30.

De ce se pune usturoi de Sfântul Andrei?

În tradiție, pentru protecția casei în noaptea în care se credea că spiritele umblă. Se pune la uși, ferestre și la coșul de fum.

Cum se pune grâul la încolțit?

Într-o farfurie cu puțină apă, pe 30 noiembrie, ținut la căldură și udat. Crește verde până la Crăciun, iar în tradiție arăta cum va fi anul următor.

Ce se dăruiește de onomastică pe 30 noiembrie?

Ceva mic — o floare, o sticlă de vin, o atenție. O onomastică nu cere cadou mare. Un telefon contează mai mult decât un mesaj, într-o zi cu atât de mulți sărbătoriți.

Ce făceau fetele în noaptea Sfântului Andrei?

Puneau busuioc sub pernă, numărau parii de la gard sau turnau plumb topit în apă, ca să-și afle ursitul. Practicile au dispărut, dar poveștile s-au păstrat.

O noapte de la începutul iernii

Sfântul Andrei stă exact la granița dintre toamnă și postul Crăciunului. Poate de asta a adunat atâtea obiceiuri: e ultima noapte înainte ca decembrie să ia totul în stăpânire.