Sânzienele: tradiții, obiceiuri și ce se face pe 24 iunie

Pe 24 iunie, într-un sat din Ardeal, câțiva copii aruncă coronițe de flori galbene pe acoperișul casei. Dacă rămân sus, e semn bun. Dacă alunecă, se aruncă din nou, până rămân.

E una dintre puținele sărbători din calendarul românesc care se ține în aer liber, cu flori culese de dimineață, nu în casă și nu la masă.

Și e sărbătoarea care arată cel mai clar cum stau două calendare unul peste altul: unul bisericesc, unul mult mai vechi.

Când se ține și cum se numește

24 iunie. În calendarul ortodox, e Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Peste ea stă sărbătoarea populară, cu două nume după regiune:

• Sânziene — în Transilvania, Banat, Bucovina, Maramureș.
• Drăgaica — în Muntenia, Oltenia, Dobrogea.

Sunt aceeași zi și, în mare, același set de obiceiuri, cu accente diferite. Numele sânziene se referă și la florile galbene mărunte care înfloresc exact atunci și de la care sărbătoarea și-a luat numele.

În sudul țării, Drăgaica denumea și un joc ritual al fetelor, și un târg mare de vară — Târgul Drăgaicei de la Buzău e cel mai cunoscut și se ține și azi.

De ce cade la mijlocul verii

Data e la câteva zile după solstițiul de vară, cea mai lungă zi din an. De aici vine mare parte din simbolistica sărbătorii: soarele ajunge la maxim și de aici încolo ziua începe să scadă.

În credința populară, momentul e unul de cumpănă. De la Sânziene încolo se spunea că se schimbă vremea, că nu mai e bine să înoți în râuri, că se strică fânul.

Sărbători foarte asemănătoare, cu foc, flori și apă, se țin la aceeași dată în toată Europa — de la Suedia la Spania. Nu e o coincidență: solstițiul e comun.

Florile și coronițele

Obiceiul central: se culeg flori de sânziene în dimineața de 24 iunie, cât e roua pe ele.

Din ele se împletesc coronițe. Ce se face cu ele, după zonă:

• Se aruncă pe acoperișul casei. Dacă rămân, e semn de noroc și de an bun pentru cel care a aruncat-o. Se aruncă câte una pentru fiecare membru al familiei.
• Se pun la poartă, la ferestre și la ușă, pentru protecția casei.
• Se pun la grinda casei sau în șură, pentru recoltă.
• Se păstrează peste an și se folosesc în leacuri sau se pun în apa de spălat.

Fetele purtau coronițe pe cap în timpul jocului și le puneau noaptea sub pernă, ca să-și viseze ursitul.

Noaptea de Sânziene

Noaptea de 23 spre 24 iunie e, în tradiție, una dintre cele câteva nopți din an în care granițele se subțiază.

Se credea că atunci se deschid cerurile, că plantele de leac își ating puterea maximă și că zânele — sânzienele — umblă pe câmp și binecuvântează florile și holdele. De unde și interdicția: nu se lucra în ziua aceea, ca să nu le superi.

Tot atunci, în credința veche, ar fi înflorit feriga — o floare pe care nimeni n-o vede, dar care aduce noroc celui care o găsește. Motivul apare în toată Europa centrală și de est.

Legenda a intrat în literatura română prin romanul Noaptea de Sânziene al lui Mircea Eliade, care i-a dus numele mai departe decât obiceiul în sine.

Plantele de leac

Partea cea mai practică a sărbătorii, și cea mai bine păstrată la sate.

Se culeg în dimineața de 24 iunie plantele de leac pentru tot anul: sunătoare, coada-șoricelului, tei, mușețel, sânziene. Se leagă în mănunchiuri și se pun la uscat la umbră, în pod sau în șură.

Explicația populară e că atunci au putere maximă. Explicația practică e că sfârșitul lui iunie e, într-adevăr, perioada de vârf pentru înflorirea multora dintre ele.

Tradiția asta se ține și azi, în multe gospodării, fără nicio legătură cu partea magică a sărbătorii.

Ce a mai rămas azi

Sărbătoarea s-a păstrat mai bine decât multe altele, din trei motive.

Onomastica. Pe 24 iunie își serbează ziua numelui toți cei care se numesc Ion, Ioana, Ionuț, Ioana, Ionela, Sânziana. E una dintre cele mai mari onomastici din an, alături de cea de pe 7 ianuarie.

Festivalurile. Multe localități organizează sărbători de Sânziene, cu ansambluri, târguri de meșteșuguri și împletit de coronițe. Sunt evenimente reconstituite, nu continuări directe, dar țin obiceiul viu.

Numele. Sânziana a redevenit un prenume folosit în România, ceea ce nu se poate spune despre majoritatea numelor din calendarul popular.

Cum se ține azi, dacă vrei

Fără reconstituiri complicate. Ce se poate face onest:

O ieșire pe câmp în dimineața de 24 iunie, cu copiii, la cules de flori. Împletit de coronițe — se învață în cinci minute și rezultatul ține câteva zile.

Uscat de plante, dacă ai unde. Sunătoarea culeasă atunci și pusă în ulei e un leac casnic real, folosit și azi.

Și, dacă e cineva Ion sau Ioana în familie, un telefon. E ziua lui, chiar dacă nu-și mai serbează nimeni onomastica.

Întrebări frecvente

Când sunt Sânzienele?

Pe 24 iunie, în fiecare an. În calendarul bisericesc e Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, iar în cel popular, Sânzienele sau Drăgaica.

Care e diferența dintre Sânziene și Drăgaica?

Niciuna de fond. Sunt două nume pentru aceeași zi: Sânziene în Transilvania, Banat și Bucovina, Drăgaica în Muntenia, Oltenia și Dobrogea.

Ce se face cu coronițele de sânziene?

Se aruncă pe acoperișul casei — dacă rămân sus, e semn bun pentru cel care a aruncat-o. Se pun și la poartă, la ferestre sau la grindă, pentru protecția casei și pentru recoltă.

De ce se culeg plante de leac pe 24 iunie?

Se credea că atunci au putere maximă. Practic, sfârșitul lui iunie e perioada de vârf de înflorire pentru sunătoare, coada-șoricelului și mușețel, așa că obiceiul are și o bază reală.

Cine își serbează onomastica de Sânziene?

Toți cei numiți Ion, Ioana, Ionuț, Ionela, Nelu sau Sânziana. E una dintre cele mai întinse onomastici din calendarul românesc.

Cea mai lungă zi

Sânzienele marchează momentul în care vara e la maxim și, din chiar ziua aia, începe să se retragă. Toate obiceiurile din jurul lor — florile, focul, apa — spun același lucru: profită acum.