Sări la conținut
Kinzello.
Tradiții

Lumânarea de botez: cine o aduce, ce mărime alegi și ce faci cu ea după

5 min de citit · 30 iulie 2026

De ce lumânarea e singurul obiect din ceremonie care se consumă, cum alegi mărimea ca să nu te încurce în brațe, cât costă de fapt decorul și ce fac familiile cu ea în anii următori.

Lumânarea de botez: cine o aduce, ce mărime alegi și ce faci cu ea după
Cuprins(8 secţiuni)
  1. 1Cine o aduce
  2. 2Mărimea contează mai mult decât modelul
  3. 3Ce înseamnă prețul
  4. 4Personalizarea: unde are sens și unde nu
  5. 5Ce se face cu ea după
  6. 6Greșelile care se repetă
  7. 7Întrebări frecvente
  8. 8Un obiect care se consumă

La un botez, nașa ține copilul în brațe. Nașul ține lumânarea. Sună simplu până în momentul în care lumânarea are un metru și douăzeci, cântărește două kilograme cu tot cu decor, iar slujba mai are un sfert de oră.

Lumânarea de botez e obiectul cel mai vizibil din toată ceremonia și cel despre care se gândește cel mai puțin. Se cumpără la sfârșit, pe fugă, aleasă din poză. Merită cinci minute în plus, pentru că e și singurul lucru din trusou care se consumă în fața ta.

Cine o aduce

Nașii. La fel ca trusoul, lumânarea e partea lor din ceremonie, iar în cele mai multe familii nici nu se discută — se subînțelege.

Când sunt mai multe perechi de nași, ceea ce se întâmplă des la botezuri mari, se aduce de obicei o singură lumânare, cea a nașilor principali. Restul contribuie la altceva. Dacă nu e clar cine sunt „principalii", întreabă părinții. E o discuție de un minut care evită trei lumânări identice pe treptele bisericii.

Nașul ținând lumânările aprinse la o slujbă de botez ortodox

Mărimea contează mai mult decât modelul

Lumânările de botez se vând, în general, pe trei categorii de înălțime: în jur de 40-60 de centimetri, 70-90 și peste un metru. Diferența de preț între ele nu e mare. Diferența în brațe, la douăzeci de minute de slujbă, e considerabilă.

Ce merită știut înainte să alegi:

  • Grosimea contează mai mult decât înălțimea. O lumânare groasă arde stabil și nu curge. Una subțire și înaltă se înmoaie de la propria căldură și se apleacă.
  • Decorul de jos e cel care incomodează. Florile, panglicile și fundele puse pe partea de jos ajung fix acolo unde o ții. Modelele cu decorul concentrat sus sunt mult mai comode.
  • Într-o biserică rece, ceara se întărește; într-una caldă, curge. Un apărător simplu de plastic sau o farfurioară la bază salvează haina, covorul și nervii.
  • Dacă e un copil mai mărișor, care umblă și trage de tot ce vede, alege scurt și greu, nu înalt și decorat.
Din magazin

Ce poți comanda de la noi

Ce înseamnă prețul

Pe piața românească, o lumânare simplă, decentă, pornește de la vreo 100 de lei. Cele decorate manual, cu flori naturale sau uscate, ajung la 250-400. Peste, e zona modelelor lucrate la comandă, asortate cu aranjamentul de la petrecere.

Aproape tot ce plătești peste prețul de bază e decorul, nu ceara. Ceea ce nu înseamnă că e o cheltuială proastă — înseamnă doar că știi pentru ce plătești: pentru cum arată în poze, aproximativ o oră.

O comparație care ajută la decizie: aceeași sumă pusă în crijmă sau în hainele de botez rămâne în casă zeci de ani. Pusă în decorul lumânării, rămâne în fotografii. Amândouă sunt alegeri legitime. Doar să fie făcută în cunoștință de cauză.

Personalizarea: unde are sens și unde nu

Numele copilului și data pe lumânare se fac des și arată bine. Două observații practice.

Prima: verifică ortografia și diacriticele pe bonul de comandă, nu în discuție. Un nume greșit pe lumânare se vede în fiecare poză de la ceremonie, iar lumânarea nu se poate reface în ziua aceea.

A doua: textul pus jos, unde se ține, se acoperă de mână și de ceară. Cere-l pus în treimea de sus.

Cutie de amintiri deschisă pe masă, cu fotografii vechi de familie

Ce se face cu ea după

Se stinge la finalul slujbei și se păstrează. Aici obiceiurile diferă mult de la o familie la alta, și toate variantele sunt acceptate:

Se ține întreagă, în cutia cu lucrurile de botez, alături de crijmă. E varianta cea mai des întâlnită.

Se aprinde câteva minute la fiecare aniversare, cât să ardă un pic. Unele familii o fac până se termină, altele doar în primii ani.

Se aprinde la momente importante din viața copilului — prima zi de școală, o zi grea, o reușită. E un obicei personal, nu o regulă bisericească.

Ce nu se face: nu se aruncă la gunoi. Dacă a rămas un ciot și nu vrei să-l ții, se duce la biserică, unde există un loc pentru asta.

Greșelile care se repetă

Cumpărată în ultima zi. Rămâne ce e pe raft, nu ce ți-ai fi dorit, și dispare orice șansă de personalizare.

Aleasă doar din poză. În fotografia magazinului nu se vede nici greutatea, nici cât de mult ocupă decorul la bază.

Transportată fără cutie. Ceara se zgârie, florile se strivesc, panglicile se șifonează. Cutia originală nu e ambalaj de lux, e protecție.

Uitată acasă. Se întâmplă mai des decât ai crede, într-o dimineață cu multe drumuri. Pune-o în mașină cu o seară înainte.

Întrebări frecvente

Cine aduce lumânarea la botez?

Nașii, împreună cu trusoul. Când sunt mai multe perechi de nași, se aduce de obicei una singură, a nașilor principali.

Ce mărime de lumânare de botez să aleg?

Una între 40 și 70 de centimetri e comodă și arată bine în poze. Peste un metru devine greu de ținut pe toată durata slujbei, mai ales dacă are decor bogat la bază.

Poate fi lumânarea de altă culoare decât alb?

Da. Albul e tradiția, dar se folosesc curent și tonuri pastelate, asortate cu decorul petrecerii. Verifică totuși cu preotul dacă parohia are o preferință.

Cât costă o lumânare de botez?

De la aproximativ 100 de lei pentru un model simplu, până la 400 și peste pentru cele decorate manual. Diferența vine aproape în întregime din decor.

Ce fac cu lumânarea după ceremonie?

Se păstrează. Unele familii o aprind puțin la fiecare aniversare, altele o țin întreagă ca amintire. Dacă rămâne doar un ciot și nu vrei să-l păstrezi, se duce la biserică.

Un obiect care se consumă

Din tot ce se cumpără pentru un botez, lumânarea e singurul lucru făcut ca să dispară. Poate de asta se ține minte — pentru că ai văzut-o arzând, cu copilul în brațe, într-o zi în care nimeni nu se uita la ceas.