Ce se dă de pomană și când se fac parastasele

Cineva rămâne, la patruzeci de ani, cu organizarea unei pomeni pe care n-a văzut-o făcută niciodată de aproape. Sună o mătușă, care îi spune una. Sună alta, care îi spune altceva. Preotul spune a treia variantă.

Nu se contrazic. Practica diferă real de la o zonă la alta, iar peste ea stau obiceiuri de familie care nu se scriu nicăieri.

Ce urmează e ce e comun în cea mai mare parte a țării, cu partea practică pusă în față. Pentru detalii, cel mai bun răspuns rămâne preotul parohiei unde se face slujba.

Când se fac parastasele

Șirul obișnuit în practica ortodoxă românească:

• La 3 zile — de obicei odată cu înmormântarea.
• La 9 zile.
• La 40 de zile — cel mai important dintre cele dintâi. E momentul la care se face, de regulă, pomana mare.
• La 3 luni, 6 luni, 9 luni.
• La un an. Al doilea moment ca importanță.
• Anual, până la 7 ani. După aceea, la pomenirile generale.

Nu toate familiile le fac pe toate. Cele care se țin aproape peste tot sunt cele de la 40 de zile, de la un an și, în multe locuri, cele de la 3 și 6 luni.

Parastasul se face, de obicei, duminica, după Sfânta Liturghie. Nu se fac parastase în anumite perioade din an — în Postul Mare se fac doar în anumite zile, iar în Săptămâna Luminată nu se fac deloc. Data se stabilește cu preotul.

Moșii: pomenirile generale

În afara parastaselor pentru o persoană anume, calendarul are zile de pomenire a tuturor morților, numite popular Moși.

Cele mai cunoscute: Moșii de iarnă (sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți), Moșii de vară (sâmbăta dinaintea Rusaliilor, cea mai importantă), Moșii de toamnă.

Atunci se duce la biserică de mâncare și se împarte, fără să fie legat de un parastas anume.

Ce cuprinde o pomană

Structura de bază, cea care se regăsește aproape peste tot:

Coliva. Grâu fiert, îndulcit, cu nucă. Se face acasă sau se comandă. Se sfințește la slujbă și se împarte.

Colacii. Pâine dulce împletită. Numărul diferă mult după zonă — de la câțiva la câteva zeci.

Lumânările. Se aprind la slujbă și se dau odată cu pachetele.

Vinul. Se toarnă peste mormânt la slujbă și se dă în sticle mici.

Pachetele care se împart. Mâncare gătită sau alimente, plus un obiect.

Masa de pomenire. După slujbă, acasă sau la un local.

Ce obiecte se dau

Peste mâncare se dă, în tradiție, un obiect de folosință. Cel mai frecvent, textile.

Prosopul sau ștergarul e obiectul clasic. Se dă peste vas, peste colac sau legat de lumânare. Explicația din tradiție: ar sluji celui plecat la trecere. Explicația practică e că e un obiect util pe care îl folosește oricine.

Se mai dau: farfurii, căni, oale, tacâmuri, prosoape de bucătărie, fețe de masă, batiste. În unele zone, haine — mai ales la pomana de 40 de zile, unde se dă un rând complet de haine, uneori chiar ale celui plecat, unei persoane nevoiașe.

Regula peste care nu se trece: obiectul se dă nou și curat, cu excepția hainelor date deliberat pentru cineva care are nevoie de ele, spălate și în stare bună.

Cui se dă

În ordinea în care se face, de obicei:

• Preotului, la slujbă.
• Celor prezenți la slujbă — pachet, colac, lumânare.
• Vecinilor și celor care au ajutat.
• Persoanelor nevoiașe. Partea de fond a obiceiului. Pomana e, prin definiție, milostenie.

În multe familii se dă și la un azil, la o cantină socială sau la o casă de copii, în locul unei părți din pachete. E o variantă acceptată și, în multe cazuri, mai aproape de sensul obiceiului decât împărțitul între cunoscuți.

Cât costă și cum se ține sub control

Costul variază enorm, iar presiunea socială e reală: se face repede o competiție tăcută pe cât de mare a fost pomana.

Ordine de mărime, în 2026, la o pomană de 40 de zile cu treizeci-cincizeci de pachete: între 2.000 și 6.000 de lei, în funcție de oraș, de meniu și de ce obiecte se dau. Cu masă la restaurant, mai mult.

Ce se poate reduce fără să calci pe nimic:

• Numărul pachetelor. Nu există un minim.
• Masa la local. O masă acasă e la fel de corectă.
• Obiectele scumpe. Un prosop simplu are exact aceeași valoare în obicei ca unul scump.

Ce nu merită tăiat: partea care ajunge la cineva care chiar are nevoie.

Ce se face dacă nu ești din familie

Dacă ești invitat la un parastas: se vine, se stă la slujbă, se ia pachetul dacă ți se oferă. Refuzul pachetului e considerat nepoliticos în multe zone.

Se spune „Dumnezeu să-l ierte" sau „Dumnezeu să-i odihnească". Nu e nevoie de mai mult.

Nu se aduce nimic, decât dacă ești rudă apropiată sau ți se cere ajutorul la organizare. Flori se duc la mormânt, nu la masă.

Ce diferă pe regiuni

Diferențele sunt mari și niciuna nu e „mai corectă".

În Oltenia și în sudul țării, pomenile sunt, tradițional, mai mari și mai elaborate, cu mai multe obiecte date. În Ardeal și Banat, mai sobre, cu accent pe slujbă și pe masa restrânsă. În Moldova, undeva la mijloc, cu accent puternic pe colivă și colaci.

Dacă familia vine din zone diferite, se alege una și se explică scurt. Nimeni nu ține scorul.

Întrebări frecvente

La câte zile se fac parastasele?

La 3, 9 și 40 de zile, apoi la 3, 6 și 9 luni, la un an și anual până la 7 ani. Cele care se țin aproape peste tot sunt cel de 40 de zile și cel de un an.

Ce se dă de pomană?

Colivă, colaci, lumânări, vin și pachete cu mâncare, peste care se dă un obiect de folosință — cel mai des un prosop, dar și farfurii, căni sau fețe de masă. Obiectul se dă nou și curat.

Se poate da de pomană la o cantină sau la un azil?

Da, și e o variantă tot mai frecventă. Pomana înseamnă milostenie, iar partea care ajunge la cineva care are nevoie e miezul obiceiului.

Cât costă o pomană?

La 40 de zile, cu treizeci-cincizeci de pachete, între 2.000 și 6.000 de lei în 2026, în funcție de oraș și de meniu. Numărul pachetelor nu are un minim, iar un obiect simplu are aceeași valoare în obicei ca unul scump.

Ce fac dacă sunt invitat la un parastas?

Se vine, se stă la slujbă și se ia pachetul dacă ți se oferă — refuzul e considerat nepoliticos. Nu se aduce nimic. Se spune „Dumnezeu să-l ierte" și e suficient.

Cine se ocupă

Aproape întotdeauna cade pe o singură persoană din familie, care nu s-a oferit. Dacă ești tu aceea, cel mai util lucru pe care îl poți face e să ceri ajutor concret și pe bucăți: cineva face coliva, cineva ia colacii, cineva sună lumea.