Ce le dăruiesc nașii finilor, de la botez până la majorat

Se spune că a fi naș e o responsabilitate pe viață. În practică, pentru mulți se traduce într-un plic pe an și o îmbrățișare la aniversări. Nu e rău, dar nu e nici ce s-a promis atunci, în biserică.

Partea bună e că nu cere nici bani mulți, nici timp mult. Cere doar să fii previzibil. Un copil își dă seama foarte devreme cine e prezent constant și cine apare când e petrecere.

Primul an

La botez, nașii au dat deja partea grea: trusoul, lumânarea, de obicei taxa la biserică. Un cadou peste asta nu se așteaptă.

În primul an, ce ajută cu adevărat sunt lucrurile plictisitoare. Scutece în cantitate. Haine pe mărimea următoare, nu pe cea de acum. Câteva ore în care părinții pot dormi.

Un obicei care se dovedește bun peste ani: o fotografie pe an, în aceeași zi, cu tine și finul. La optsprezece ani ai optsprezece fotografii. Nu costă nimic și nu se poate cumpăra mai târziu.

Doi până la șase ani

Vârsta la care copilul începe să înțeleagă cine ești. Aici se construiește relația sau nu se construiește deloc.

Ce funcționează: lucruri făcute împreună, nu obiecte. O ieșire doar voi doi, o dată la câteva luni. Un obicei mic și repetat — plimbarea de duminică, înghețata de după grădiniță. Copiii țin minte ritmurile mult mai bine decât jucăriile.

Când e totuși un obiect, alege ceva care cere prezența ta: un joc care se joacă în doi, o carte pe care i-o citești tu.

Ce nu funcționează: cadoul scump care compensează absența. Copiii nu fac schimbul ăsta și, mai important, îl observă.

Prima zi de școală

Un moment în care nașii au un rol clar și subutilizat. Părinții se ocupă de ghiozdan, uniformă, rechizite. Rămâne liber tocmai lucrul care se ține minte.

Ce se dăruiește bine aici: ceva purtat, cu numele lui pe el. Un ceas simplu, primul. O carte cu dedicație și data scrisă de mână — peste douăzeci de ani, dedicația valorează mai mult decât cartea.

Suma potrivită e modestă. La șase ani, un cadou prea mare pune copilul într-o poziție ciudată față de colegi.

Șapte până la treisprezece ani

Perioada în care gusturile se schimbă de la un an la altul și în care greșești sigur dacă alegi singur. Soluția e simplă și nu strică surpriza: întreabă părinții ce e „la modă" acum. Îți spun în două minute.

E și vârsta la care merge foarte bine cadoul-experiență: un bilet la ceva, o zi undeva, un curs scurt pentru ce îl pasionează. Costă cât un obiect și se ține minte mult mai mult.

Dacă alegi obiect, personalizarea face diferența la vârsta asta. Un lucru cu numele lui pe el e „al lui" într-un fel în care un obiect din magazin nu poate fi.

Adolescența

Aici mulți nași se retrag, exact când ar conta cel mai mult. Adolescentul e greu de impresionat, nu răspunde entuziast la nimic și, în același timp, are nevoie de un adult care nu e părintele lui.

Ce funcționează: banii, spuși pe față. La cincisprezece ani, un plic cu o sumă rezonabilă e mai util și mai onest decât un obiect ales de tine. Nu e lipsă de imaginație, e respect pentru gusturile lui.

Ce funcționează și mai bine: să fii omul căruia i se poate spune ceva ce nu se spune acasă. Asta nu se cumpără, se construiește în anii dinainte.

Majoratul

Momentul în care rolul de naș se închide simbolic. Se practică un cadou mai mare, adesea o sumă, adesea o bijuterie sau un obiect care rămâne.

Ideea cea mai bună la majorat nu costă mult: ceva strâns în timp. Fotografiile de peste ani, puse într-un album. Scrisori scrise la fiecare aniversare și date toate odată. Un obiect de la botez, păstrat și dat înapoi.

La optsprezece ani, tinerii primesc bani și telefoane de la toată lumea. Nu primesc niciodată de la nimeni dovada că cineva i-a urmărit crescând.

Când relația dintre familii se răcește

Se întâmplă des și aproape nimeni nu vorbește despre asta. Părinții se ceartă cu nașii, se mută, se pierd. Copilul rămâne la mijloc și nu are nicio vină.

Ce se poate face: menține contactul direct, la un nivel minim și fără să forțezi. Un mesaj la aniversare. Un semn de Crăciun. Fără plângeri despre părinți, fără explicații pe care copilul nu le-a cerut.

Legătura de naș nu se anulează pentru că adulții s-au certat. Iar un copil care primește un mesaj în fiecare an de la cineva care a dispărut din casă își amintește exact asta, peste ani.

Întrebări frecvente

Nașii trebuie să facă cadouri finilor în fiecare an?

Nu există o obligație. În practică, majoritatea marchează aniversarea și Crăciunul. Constanța contează mai mult decât valoarea.

Cât se dă la majoratul finului?

Sumele variază mult, de la câteva sute la câteva mii de lei, în funcție de posibilități și de cât de apropiate sunt familiile. Nu există un prag corect.

Ce fac dacă finul nu răspunde la mesaje?

La adolescență e normal și nu e personal. Continuă cu semne scurte, fără reproșuri. Se revine, de obicei, după douăzeci de ani.

Nașii de botez sunt și nașii de cununie?

De obicei da, iar în multe familii se subînțelege. Nu e însă obligatoriu, și se schimbă când relația s-a pierdut sau când tinerii aleg altfel.

Ce se dăruiește când finul se căsătorește?

Dacă ești și naș de cununie, ai deja partea principală din ceremonie. Dacă nu, se dăruiește ca o rudă apropiată.

Ce rămâne

Un fin nu ține minte lista cadourilor. Ține minte dacă ai fost acolo an de an și dacă i-ai vorbit ca unui om, nu ca unui copil. Restul e ambalaj.